‘Mama, azi vreau să ne jucăm de-a familia. Eu și Alexandru suntem mami și tati și tu și tati noi’, ne-a spus Maria înainte de somn.
‘Ești singură?’
‘Da, mama. Hai’
Ne-am pus toți în patul mare și a fost momentul meu de glorie și al soțului!! Un fel de ‘răzbunarea’ părinților ☺️
‘Mama, vreau de mâncare’
‘Tati, nu vreau rochia asta. Vreau alta’.
‘Mama, nu vreau ce mi-ai adus’.
‘Tati de ce țipi la mine? Sunt tristă!’
‘Mamaaaa, ia-l pe Achim de la jucăriile mele’.
‘Mamaaaaa, Achim mă mușcă’.
Am dat din picioare, m-am mâțâit, am țipat și am făcut fix ca niște copii în zilele lor grele.
Alexandru și-a pus mâna în cap și ne-a zis: ‘Ce copii gălăgioși sunteți. Nu îmi pot auzi gândurile.’
Maria a venit și a încercat să ne convingă să mâncăm laptele adus de ea. La început cu buna, după cu forța.
Am avut 15 minute în care în casă a fost un haos adevărat, dar de data asta făcut de noi, adulții și cu oftaturi din partea copiilor.
La final, i-am adunat lângă mine pe cei mari și am stat de vorbă cât tati a făcut lăpticul cu Achim pentru somn.
‘Cum vi s-a părut?’
‘Greu, mama. Adică e haos’, a zâmbit ștrengărește Alexandru.
‘V-ar plăcea să vă forțez și eu cu mâncarea cum ai făcut tu?’, am întrebat-o pe Maria.
‘Nuuuu. Deloc. Îmi place mai mult că gustăm doar de 3 ori și că dacă nu ne place ne lași să refuzăm’.
‘V-a plăcut să dau din picioare?’
‘Mami, nu se vede prea frumos. Adică înțeleg că ești furioasă. Dar nu să dai din picioare’.
‘Dar tu când dai nu te gândești că e la fel?’, am întrebat-o iar pe Maria.
‘Nu mă văd’.
(E corect!)
‘Nu mi-a plăcut să mă joc așa’, ne-a întrerupt Alexandru.
‘De ce, iubire?’
‘Și tu și tati ați fost foarte gălăgioși. Ați vorbit amândoi odată și nu am putut să îl iau pe Achim de pe voi.’
‘Și cum voiai să fie azi?’, l-am întrebat.
‘Sa vă purtați ca niste copii cuminți’.
‘Eu și tati am ales să ne purtăm ca voi în zilele grele. Nu v-am plăcut?’
‘Nu prea. Nu știam ce să fac, la cine să vin mai întâi. Așa că mi-a venit să plec și să vă las cu mama’.
(Oare câți tătici fac asta, m-am gândit?)
‘Dar tati tău nu pleacă când e greu’.
‘Nu, dar cred că ar vrea’.
😁😁😁
‘Astazi v-am arătat cam cum a fost săptămâna asta pentru mine cu voi. Cum ați spune că a fost?’
‘Usoara’, a zis Maria.
‘Grea’, a răspuns Alexandru.
‘Aveti amândoi dreptate. A fost și grea și ușoară, pentru că așa e viața cu copii. Dar vreau să știți că nu aș schimba nimic pentru că iubesc viața cu voi și vă iubesc fără margini pe voi!’
I-am luat în brațe și i-am pupat.
Eu m-am distrat.
Ei sper că au învățat ceva. Sper! Am dreptul ăsta, nu?
Genul acesta de joacă m-a făcut să mă gândesc bine la cum suntem noi cu ei ca părinți și mai ales cum ne văd ei pe noi. Multe lucruri aflați. Partea de discuție e cea mai interesantă pentru mine.
V-ați gândit la un astfel de exercițiu cu copiii voștri? Sau poate deja l-ați făcut? Cum au reacționat?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
