Maria a început școala. A doua, pe 14 Februarie.
Nu mi-am imaginat vreodată că fiica mea va fi vreodată fata nou venit în școală, mai ales la mijlocul primului an. Dar, lucrurile nu sunt mereu așa cum ne imaginăm până când nu ajungem acolo.
De ce am plecat de la fosta școală, găsiți aici, asta ca să nu reiau povestea.
De la mijlocul lunii Ianuarie, Maria mea a rămas acasă, căutând alte variante de școală pentru ea.
Deși există avantaje și în homeschooling, nu m-am simțit pregătită să fac asta pe termen lung cu ea. Nu, nu este reglementat în țara noastră, dar există variante: înscris la o școală umbrela și făcut acasă. Unele școli oferă toate materialele didactice de care copilul are nevoie. Marele dezavantaj pe care eu l-am văzut a fost petrecutul prea multor ore în fața unui ecran.
Astfel, am luat iar la întrebat în jurul meu și căutat școli. De data aceasta cel mai mult am căutat să rezonez cu directorul. Nu am căutat învățătoare, nu am pus accent pe câte lucruri are școala de oferit ca și opționale, nici măcar nu m-am uitat în vreun top al școlilor cele mai bune. Pentru mine lucrurile acestea nu au fost nici înainte importante, iar acum cu atât mai mult.
Am căutat un loc cald, primitor, în care copilul să fie tratat cu respect și în care să meargă cu zâmbetul pe buze.
Da, știu câte mesaje am primit și mai ales câți prieteni au râs de lista mea imposibilă, dar și grădinița aleasă părea imposibilă și totuși nu este.
Să nu mă înțelegeți greșit, dar și la școala veche am căutat aceleași lucruri și după marketingul foarte bine pus la punct eram sigură că am găsit-o, de un singur aspect uitasem: directoare. Nu am cunoscut-o niciodată și după atitudinea indiferenta cu care am fost tratați când am anunțat că plecam, probabil nu am pierdut nimic.
Așa pleacă în fiecare dimineață spre școală
În noiembrie anul trecut am vorbit cu 2 școli despre o eventuală mutare, una cu un sistem total diferit de ceea ce știam eu.
Fiind o școală atipică, am analizat-o pe toate părțile. Am vorbit cu prieteni care au terminat în acest sistem, părinți care au copiii la această școală, am cântărit pe toate părțile și în final am programat întâlnirea cu directoarea și una dintre profesoare. Ce mi-a plăcut este că au vrut să ne cunoască pe toți, mamă, tată, copiii și eventual și bunicii dacă ar fi avut grijă de ei pe perioade lungi.
Mi-a plăcut deschiderea cu care ne-au răspuns la toate întrebările, cum nu ne-au ‘vândut’ ce vrem să auzim, ci au vorbit deschis și direct și despre ce ar putea fi considerate dezavantaje.
Aceasta este o școală franciză, în sistem american și Montessorii, în care profesorii vorbesc doar engleza.
Pentru scris și citit în română au resurse începând cu 11 ani, până atunci concentrarea școlii este sa devină fluenți în engleză, apoi pot aplica metodele de învățare pentru orice limbă.
Sistemul educațional se face cu foarte multă practică (mai puțină teorie de cât știm noi în sistemul românesc) iar copiii învață colaborarea și proiectele de grup.
Nu există sistemul clasic de evaluare și notare.
Pentru mine toate de mai sus, sunt avantaje.
Limba mi-a fost însă frică că ar fi o problemă pentru Maria, pentru că știa doar câteva cuvinte și brusc mergea într-un mediu în care doar cu copiii putea vorbi în română, în restul totul se făcea în limba engleză.
Mi-a fost foarte teamă că dăm din lac în puț și că va fi stresată de acest lucru. Dar. A fost doar frica mea.
Cel mai mult mi-a plăcut când mi-au spus că nu ei aleg copiii, nici părinții dacă vor ca ai lor copiii să meargă acolo ci că singurul care decide este copilul și asta după o săptămână de probă.
Când am luat-o în prima zi pe Maria de la școală, am avut un nod în gât. În prima ei zi de școală din septembrie, Maria a venit plângând la mine. Nu așa mi-am imaginat că vine copilul din prima zi lui de școală și voiam să șterg acest lucru din mintea ei.
Dar spre mine a venit de data asta o Marie cu zâmbetul până la urechi, veselă și fericită. Din prima zi, în drum spre casă, mi-a spus ‘Aici vreau să rămân. Mă simt mai bine decât dincolo’. Am întrebat-o dacă a fost ok cu limba engleza și mi-a răspuns: ‘Nu am înțeles mare lucru dar m-am decsurcat. Și o să învăț’.
Îmi venea să dansez de fericire.
Cel mai important barometru la Maria este că pe ea fizic se văd schimbările emoționale.
E în doua săptămână de școală și ea pleacă și vine la fel de fericită. Și nu, nu a avut nici un episod de rectoragie. Ceea ce pentru mine este CEL MAI Important!
În curte, săptămâna trecută
Nu vreau să vă spun că este perfectă și locul ideal pentru orice copil, deși Maria încearcă să ‘corupă’ vecine din cartier să își aducă aici copiii. Nu știu exact cum va fi pe parcurs, pentru că am greșit o dată.
Dar vreau să merg mult pe cum este Maria și cum rezonează ea cu acest sistem. Iar asta e tot ce contează: un copil fericit, într-un loc care îl respectă, unde învață pe practică mai mult decât pe teorie, unde învață de plăcere nu pentru note, unde sunt o comunitate, nu fiecare pentru el.
Pentru cine dorește să afle mai multe despre școală, aceasta se numește Acton Academy Bucharest.
Sigur că nu se potrivește acest sistem oricui, nici eu nu am crezut că este pentru noi. Sunt multe lucruri despre care încă nu știu cum vor merge, dar am încredere în ea și în toți copiii mei că se vor descurca.
Ați încerca/încercat un sistem alternativ de învățământ? Cât de mulțumiți sunteți cu sistemul românesc?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
