In adolescenta mama mi-a povestit ca avea o prietena care se batea parte-n parte cu sotul ei si dupa bataie, faceau amor. ‘Amor’ e cuvantul mamei 😉 Recunosc ca nu intelegeam cum merge treaba dar ei erau fericiti, conform ceea ce ii declara femeia mamei.
La articolul de zilele trecute mi-a scris o mamica asa:
‘Sunt de acord cu tine ca nu mai traim vremuri usoare si ca umanitatea a scazut mult. Ne temem unii de altii, ne e frica sa salvam pe cineva, ne e frica sa si sunam la politie ca daca ‘ne urmareste dupa’ tot pe noi. Dupa ce am trait in comunism, multi ramanem cu sechele.
Dar sa iti spun de ce nu mai stiu daca sa ma bag intr-o cearta dintr-un cuplu, cel putin.
Acum cativa ani, mergeam acasa de la serviciu. Aveam sacosele pline de cumparaturi, eram obosita si abia asteptam sa ajung acasa la copii. Pe drum, intr-o masina am zarit un barbat care o batea pe femeia din dreapta lui. Ea dadea sa deschida portiera, el o tragea inapoi.
Fara sa ma gandesc, am lasat jos sacosele si m-am dus la masina incepand sa tip la el sa o lase in pace si sa o trag pe ea din masina afara.
In nebunia urletelor de toate partile, o vad pe femeia pe care reusisem sa o scot din masina, ca se zbate sa nu o mai tin si dintr-o data imi trage o palma. Socata, m-am oprit brusc.
Femeia foarte serioasa, vanata toata la fata, imi mai trage o palma si imi spune ‘No, ce te bagi femeie? E barbatul meu si poate sa ma bata cat vrea.’
Am facut 3 pasi inapoi, mi-am luat sacosele si dusa am fost. As vrea sa iti spun ca e un banc, doar ca e unul prost, trait de mine.’
Citindu-i mesajul mi-am adus aminte de prietena mamei din copilarie si ‘preludiul cu palme’ inainte de amor.
No, cum vine asta???
Multa grija si iubire!
