‘Placinta de mere? Mama, eu nu mai vreau cina, ci doar placinta de mere. Pot?’, m-a intrebat Maria cand a vazut tava imensa.
Pe cuvant ca si mie imi vine sa renunt la cina cand vine vorba de placinta de mere. Dar nu de oricare. Placinta mamei nu are egal, aluatul fiind unul care se topeste in gura de bun ce este. Foile sunt foarte subtiri si merele cu un gust de caramel. Azi am fost la piata si mi-au facut cu ochiul niste mere rosii, mari, romanesti, dulci si tare bune. Le-am visat placinta asa ca m-am apucat sa o fac cu mama, ca in copilarie, amandoua vorbind vrute si nevrute. Achim dormea, asa ca am avut 2 ore doar pentru noi si tare binecuvantate ne-am simtit, sa putem fi impreuna. Asa cu visez si ziua in care Maria va fi la fel de dechisa sa vorbeasca orice cu mine, in timp ce facem o placinta buna. ‘Statul’ asta in bucatarie oare cati il mai au si se mai bucura de el? Iar placinta, ihmmm Doamne cum poate fi placinta asta cu gust de copilarie si povesti tainice.
Ce va trebuie pentru ea?
4 oua la tempertura camerei
3 linguri zahar brun
4 linguri ulei
4 linguri lapte dulce
Un praf de copt stins in zeama de la o lime (sau lamaie) intreaga
Un varf de pastaie de vanilie
Un praf de sare
Faina cat cuprinde (aproape 500 grame, depinde de faina)
Pui ouale intregi si le mixezi cu zaharul, varful de pastaie de vanilie si sarea pana se dizolva acestea.
Adaugi uleiul, laptele, praful de copt si usor usor faina.
Fiecare foaie se va coace pe rand in cuptorul preincalzit la 170 de grade pentru 10 minute.
Merele le pregatim astfel:
Curatate si date pe razatoare, calite 10 minute la foc mediu, acoperite cu un plic de zahar de bourbon si un varf de pastaie de vanilie.
Se mananca cu multa pofta si voie buna!
Multa grija si iubire!