‘V-am văzut azi la supermarket pe tine și pe soțul tău. Vă țineați de mână și vă priveati ca doi adolescenți. V-am văzut și videoul de la nunta de aseară. Vă invidiez. În sensul bun. Mi-aș dori să am aceași relatie cu soțul. Din păcate ne-am răcit unul de celălalt și nu știu cum să repar. Felicitări pentru tot ce sunteți!’
🌿Cu comunicare și gesturi mici de început. Asta i-am scris Adelei când i-am citit mesajul primit azi.
Primesc des mesaje că oamenii ne observă peste tot. Și da, suntem așa mereu. Mai greu cu copiii lângă, care sar pe noi, dar și atunci ne dăm ochiade, ne privim cu drag și ne sărutăm cu dor. Pentru înainte să fim părinți, suntem un cuplu.
Orice relație o poate lua de la capăt dacă măcar unul dintre parteneri conștientizează că își dorește o schimbare, apoi o comunică cu partenerul și împreună lucrează în aceași direcție.
Pentru asta este nevoie de timp în doi. Iar aici apar discuții când unul dintre parteneri sau amândoi, se desprind/e greu de copil. Câteodată pentru că a venit greu acesta într-o familie și atunci există sentimente puternice de vinovăție când ‘il lași cu bunicii’. Să știți că îl lăsați pe mâini bune și este nevoie de timp cu bunicii pentru o relație puternică cu aceștia. Nu îl lăsați în gura leului! Această dependență afectivă nu îi face bine nici copilului.
🌿Înțeleg cuplurile care nu au ajutor. Înțeleg că este mult mai dificil de plecat de acasă când nu ai cu cine sa îi lași nici două ore, dar acolo există variantă de timp în doi după ce doarme copilul, indicat la o oră cât mai devreme, atât pentru buna dezvoltare a creierului acestuia cât și pentru timpul liber al părinților.
Ieri am fost la una dintre cele mai frumoase nunți la care am participat, a doi oameni frumoși și îndrăgostiți.
Într-o mare mare de cupluri, prea puține își dădeau atenție. Am privit cu drag un cuplu de 50 plus, care au dansat mult, s-au privit cu drag și și-au cântat reciproc aproape toate melodiile. Am ascultat și povești de luni de miere deosebite cu amintiri frumoase. Am zâmbit la miri și ne-am adus aminte de nunta noastră mică.
Dar, majoritatea cuplurilor abia dacă se priveau. Și vorbesc de multe cupluri tinere, ieșiți o seară ca și noi, fără copii. Scăpați de acasă, dar nefericiți!
Sigur, că suntem toți diferiți și ne iubim diferit, dar când lipește orice formă de comunicare cu partenerul, când deși stați unul lângă altul, nici nu vă uitați unul spre celălalt, când nici dansul nu vă atrage și nici nu v-ați zâmbit măcar odată, ceva acolo, nu este bine..
Viața e prea scurtă să nu o petreceți cu partenerul lângă care să râdeți cu gura până la urechi, să dansați până nu vă mai simțiți picioarele, să vă sărutați de parcă ați fi doi adolescenți.
Viața e prea scurtă să stai mohorât la masă, cu fața-n palmă, privind trist la cei din jur!
Ne-am luat acasă și caricatura realizată în nici 5 minute ❤️
Copiii văd și observă tot. Ce văd acasă spre asta vor tinde ca adulți și fix același tip de relație vor avea.
Ai noștri copii ne adoră când ne văd îmbrățișându-ne și când soțul mă sărută, toți 3 chicotesc. Râd cu noi și le place să ne vadă fericiți, iar când ajungem acasă după o seară de doi, cei mari vor detalii despre cum am petrecut timpul singuri.
Să ne țină așa, toată viața 🙏
Asta vor înțelege că este o relație de cuplu fericită și cu siguranță spre acest gen de relație se vor îndrepta când vor crește.
Viața de cuplu este parte din educația pe care le-o oferim copiilor noștri, amintiri care se vor întipări la nivel inconștient toată viața. Încă de la o vârstă fragedă, ei încep să absoarbă valorile, credințele și comportamentele pe care le văd în familie. Dar nu doar ceea ce spunem contează – ci și modul în care interacționăm între noi. Studiile au arătat că, copiii care sunt martori la certurile dintre părinți sau la lipsa de respect față de aceștia sunt mai predispuși să aibă dificultăți la școală și să prezinte probleme de comportament. Pe de altă parte, copiii care își văd părinții lucrând împreună ca o echipă și tratându-se reciproc cu dragoste și respect au mai multe șanse de a avea rezultate bune la școală și de a se dezvolta ca adulți echilibrați.
Dați-le un exemplu bun! Fiți un exemplu bun! Trăiți-vă viața frumos. E prea scurtă să nu fiți fericiți!
Viața e o bucurie!
Ana Maria
