Imi spune sotul aseara, cand am vazut ca facebook mi-a redat pagina de Blog cu toate linkurile inapoi: ‘Nu stiai sa apreciezi ce ai pana aseara cand ai pierdut tot.’
Adevarat. Era munca mea, povestile mele de 3 ani si jumatate si am uitat sa le apreciez ca sunt aici.
Nu am apreciat libertatea de a ma plimba cand si unde voiam. Acum stam in casa.
Nu am apreciat restaurantul din colt, pentru ca era acolo. Acum e prea departe, desi aproape.
Nu am apreciat suficient educatoarele de la gradinita, acum imi dau seama cata munca depun pentru a fi creative si prezente cu atatia copii.
Nu am apreciat ca pot veni bunicii cand pot. Acum e mai bine sa nu ne vedem.
Nu am apreciat mirosul rosiilor atunci cand le alegeam din piata. Acum ma rog doar sa prind una.
Nu am apreciat viata asa cum era, iar acum ma rog doar sa fim la fel.
Chiar daca traim zile de griji si neliniste, sa ne apreciem mai mult, pe cei din jur si momentul prezent. Sa fim bine si sa apreciem ce avem, in fiecare zi!
Eu apreciez drumul scurt al sotului pana la birou, rasetele copiilor mei cand reusesc sa fiu o mama buna, sanatatea celor dragi, grijile pe care le traiesc (exista un lucru bun si in asta, pentru ca ma fac si mai prezenta la azi), cafeaua bauta langa copii, natura care revine la viata, faptul ca suntem.
Ce apreciati zilele acestea mai mult decat orice?
Multa grija si iubire!
