Am locuit intr-o garsoniera cu sotul vreo 3 luni de zile, la inceputul relatiei noastre. Doamne cat am adorat acel loc micut doar pentru noi. Acolo am sarbatorit primul Craciun si primul Revelion, in doi ambele. Si ultima oara …..ca au inceput sa vina copii 😂😂 La al doilea eram in spital, o nascusem pe Maria.
Am mai stai 3 luni intr-un apartament cu 3 camere pana cand ne-am decis la casa noastra. De fapt, a lui, ca o cumparase (mai avem de platit ceva rate la ea) fix cu cateva luni inainte sa ne cunoastem.
Fusese construita dupa dorintele lui, dar arata fix ca in visele mele.
Are 3 dormitoare, 2 bai, o debara si un living deschis cu bucataria. Nu este foarte mare (100m patrati toata) dar e comoda si e a noastra. Cel mai mult imi place gradina unde iesim in pijama, iar asta e cel mai tare lucru cand ai o curte.
Nu e in buricul Bucurestiului pentru ca banii pentru aceasta casa ne ajungeau de un apartament cu maxim 3 camere (daca eram norocosi) prin zone mult indepartate de serviciul sotului. Ador casuta noastra pentru ca in ea au venit copiii si pentru ca o casa e mai mult decat niste pereti. Aici e viata noastra ca familie si toate bucuriile mici.
Am ales sa stam la tara pentru ca oricum nu suntem fani oras.
Fratele meu sta central, la bloc, intr-un apartament cu 3 camere. Cand il vizitam, abia avem loc sa ne miscam unii cu altii. Suntem si multi. Cu un copil ce simplu era totul.
De duminica suntem la mare si stam intr-un apartament de 2 camere. 3 adulti (e si mama cu noi) si 3 copii. Inghesuiala tata, nu gluma.
Copiii ar vrea sa alerge dau nu au unde. Loc de joaca au doar pentru 3 jucarii. Achim nu adoarme bine ca se si trezeste tipand cand ii aude pe ei.
O singura baie la atatia oameni este o provocare de rabdare pentru toata lumea.
Dar…..
Ieri stateam pe canapeaua desfacuta toti 5. Mama era la plimbare. Eram ca sarmalutele, inghesuiti unii in altii. Ma uitam la copii si cata fericire exista pe chipul lor. Erau intre noi si eram toti. Nu ne mai saturam unii de altii.
Maria m-a privit lung si m-a intrebat atat de frumos: ‘Mami, nu putem sta mereu asa?’
Da, adevarul e ca si eu as sta o vesnicie asa.
Si acasa stam, dar rar asa inghesuiti cu totii, noroc de cate o pana de curent din cand in cand.
Cand spatiul e mare, sa te chinui ca nu ii mai poti tine langa tine. Au treaba sa vada tot.
Adevarul e ca cei mici se bucura mult de parinti si inghesuiala, iar ei rar vad partea grea dintr-o situatie. Nu le-a lipsit nici curtea si nici casuta lor, dar aici aveau marea.
Daca suntem toti impreuna, au tot ce le trebuie sa fie fericiti.
Noi, adultii suntem cei care ne plangem mereu de diferite lucruri, care de fapt nu ne sunt atat de necesare.
Daca e iubire aceea se simte si intr-o casa mare si intr-un apartament de 2 camere.
Acasa simt mereu ca suntem unde suntem toti.
Viata in 2 camere este grea, dar are partile ei atat de frumoase.
Cand ati stat impreuna ultima oara inghesuiti intr-un pat?
Multa grija si iubire!
