De 2 zile ma invart intre picii mei cu febra, diaree, spitale si impartit 2 brate care nu ajung la 2 copii.
De 2 zile nu ma intrebati daca am mancat. De 2 zile tot asteapta o parere despre dulceata facuta si trimisa de o prietena. De 2 zile am uitat de durerile de spate si ca trebuie sa nu ii mai iau in brate (cum sa fac asta cand plang amandoi de durere si ridica manutele spre mine?). De 2 zile abia am apucat sa fac un dus (sa vedem cat ma mai ajuta). De 2 zile dorm cu Alexandru mai mult in brate, leganat, de nu imi mai simt bratele. De 2 zile sunt chiauna si nu stiu exact nici pe ce strada stau (m-a sunat un curier si m-am pierdut in explicatii). De 2 zile nu stiu daca mi-am pupat sotul, el sigur a facut-o. De 2 zile nu stiu daca e zi afara sau cand s-a facut noapte.
Atat de bine, atat de multe dintre voi!
Nu stiu nici macar daca am fost coerenta in ce v-am scris. Stiu doar ca ma intelegeti atat de bine, atat de multe dintre voi.
Copiii nostri invata ce inseamna a avea grija de ei de la noi. Dar vor invata tot de la noi grija pentru cel drag, ce inseamna a se lasa pe el pentru a-i fi bine omului pe care il iubeste. Si nu este rau! Cateodata punem pe pauza toate celelalte momente in care avem grija de noi, pentru copiii nostri. Si este perfect normal sa se intample asta.
Copiii nostri tot de la noi invata empatia, bunatatea, iubirea si intelegerea fata de o alta fiinta umana. Cel mai greu este sa fii mama atunci cand copilului tau ii este greu. Dar iubirea asta imensa pe care o simtim pentru ei, este atat de profunda incat ne da aripi sa trecem peste orice.
Aveti grija de voi mamici in toate celelelalte momente in care grija pentru copil nu primeaza cel mai tare.
Multa grija si iubire!
