Când a intrat Alex în casă, mirosea a ars îngrozitor, Achim urla de îl auzeai de la vecini, Alexandru era în dormitor butonând televizorul nostru și Maria la baie.
Eu eram sfârșită. Și fusesem singură cu copiii doar 2 ore.
Dar să vă spun de la început….
Ieri am avut o zi plină, începută la 9 dimineața și terminată la 10 și jumătate seara. Seara când m-am întors acasă mi-am dat seama că pe Maria și Achim nu îi văzusem deloc ieri.
Soțul este cel care se trezește în fiecare dimineață cu ei, îi îmbracă, le dă ceva de papa și îi duce la grădiniță. Eu mă trezesc la 8.30 – 09.00 și îmi fac treburile. Ieri în schimb, pe lângă toate întâlnirile avute, am fost și pe malul Herăstrăului să mă văd cu gașca de mămici de la grupa Mariei de anul trecut, unele dintre cele mai faine și cool mămici.
Alex s-a ocupat de copii o dimineață întreagă și o seară, astfel când am ajuns toți dormeau iar Alex mă aștepta cu un pahar de vin rece.
Azi însă, a avut el de treabă și m-a anunțat că vine târziu. La prânz am fost cu Alexandru la zoo (așa cum i-am promis ieri), chiar dacă ploua și la 3 și un pic i-am luat și pe frații săi acasă.
La cină Alexandru a cerut paste doar că fix când le-am pus pe foc m-a sunat medicul Mariei cu rezultatul biopsiei (vă spun și de asta în alt articol, că nu e scurt). Pentru că era gălăgie și eu eram concentrată am urcat la etaj să pot vorbi la telefon cât să aud.
Imediat ce am închis mi-am adus aminte să o sun pe dentista copiilor (de la Zâmbetul Familiei) care mă sunase azi de două ori. Nu am reușit să schimb două vorbe că am simțit miros de ars și mi-am adus aminte de paste. În timp ce vorbeam la telefon, Achim urcase la baie și s-a apucat să spele o mașinuță în chiuvetă.
Cum am simțit mirosul de ars, am fugit pe scări, în ideea că mai salvez ceva, dar olicica mea era arsă și pastele stafidite. Așa că am fugit cu ea să o arunc în iarba din fața casei, în ideea că nu va mai mirosi în halul în care putea mirosi. Am deschis geamul de la bucătărie și am fugit să le deschid și pe cele de la etaj când Achim a început să urle de parcă îl picai cu ceară.
Când am intrat în baie Achim se stropise cu apă de sus până jos și urla de oftică, cred.
Așa că l-am luat în brațe și fix atunci a intrat Alex pe ușă tușind de fum și întrebând simpatic dacă am dat foc la casă….
Norocul meu că a venit și restul serii m-a ajutat.
Copiii erau deja mâncați, fiecare cu ce au apucat dar mâncați. Eu voi reuși să înghit ceva după ce dorm copiii.
Not a good mom today
De ce v-am povestit toate astea?
Ca să știți, că și noi, astea din online, avem zile când nu nu ne iese nimic. Dar nimic!!
Asta e. E o zi. Mâine va fi mai bine și sigur voi fi o mamă mai bună.
Și voi aveți zile ca a mea?
Viața e o bucurie.
Ana Maria
