‘Mama, ce este fericirea?’, m-au întrebat și Maria și Alexandru într-o seară la somn.
‘Aaa, să mă gândesc.’
‘E o întrebare grea?’
‘Nu chiar.’
‘Atunci de ce ai nevoie să te gândești?’
‘Pentru că fericirea se simte mai mult decât se explică și tu vrei să ți-o explic, așa că mă gândesc cum să o fac mai bine. Luați mâna și puneți-o fiecare pe inimile voastre. Închideți ochii și simțiți cum bate. O auziți?’
‘Daaa’, au strigat amândoi în cor.
‘Acolo este fericirea. Când ești tu cu tine, când simți cum îți bate inima. Toate celelalte lucruri din jur sunt doar bonusuri ale Fericirii. Fericirea înseamnă doar tu cu tine și inima care îți bate. Înseamnă viață pe care o ai în tine.’
‘Si dacă ești bolnav, cum am fost eu? Nu puteam simți atunci fericire’, mi-a spus Maria cu ochi triști.
‘Si atunci. Pentru că tot în viață erai. Dar nu puteai simți fericirea de supărare și frică. Supărarea și frica ne ascund fericirea de noi. Dar dacă te-ai fi concentrat cu ochii închiși să te conectezi la inima ta, ai fi putut simți acea fericire’.
‘Si dacă nu ai casă și trăiești pe stradă?’, a intervenit Alexandru.
‘Ohoo dar tu știi câți oameni nu au casă și trăiesc pe stradă și sunt fericiți? Sunt oameni care se nasc pe stradă, trăiesc pe stradă și mor pe stradă. Și totuși au fericire în suflet. Pentru că simt că sunt în viață și că viața este unică. Nu avem alta în care să facem altfel lucrurile. Noi, fiecare dintre noi suntem unici și pentru asta ar trebui să ne conectăm la fericirea din suflet. Mai ales în momentele grele. Și ele sunt în viața noastră cu un scop.’
‘Un scop? Care poate fi, mama?’
‘Sa găsești fericirea din suflet. Oamenii aleargă după bani, după putere, după nume, fără să știe că tot ce le trebuie pentru a fi fericiți este fix în inima lor. Sunt atât de mulți oameni cu averi incredibile care nu au cunoscut niciodată fericirea’.
‘Deci e mai bine să fii sărac?’, întrebă ghiduș Alexandru.
‘E mai bine să găsești fericirea din suflet indiferent de ce te înconjoară. Să fii recunoscător pentru casa, mâncarea și lucrurile pe care le deții dar să nu te dețină ele pe tine!
Dacă spre exemplu ajungi să le pierzi, din orice motiv, să știi că o poți lua oricând de la capăt pentru că tu nu cauți fericirea în lucrurile avute, ci în tine. Când pierzi tot este doar un nou început, niciodată sfârșitul. Sfârșitul e doar când mori. Călătoria vieții este despre cum trăiești cu ce ești și nu cu ce ai!’
‘Si de ce oamenii aleargă după bani? Și tu și tati munciți, nu?’, m-a întrebat iar Maria.
‘A alerga după bani și a munci pentru ceea ce ai e diferit. Muncim pentru a avea ce vă oferi vouă și nouă. Iar eu și tatăl tău suntem printre puținii oameni care nu simt că muncesc pentru că facem ce ne place mai mult și primim și bani pentru asta. A alerga după bani înseamnă a nu fi niciodată mulțumit, ci să simți că oricât ai câștiga nu este suficient, astfel că pui banii înaintea timpului cu familia. Pentru mine și tatăl vostru, noi cinci suntem pe primul loc. Timpul nostru împreună este cel mai important. Toate celelalte vin după.’
‘Si dacă am pierde ce avem?’, a zis Alexandru.
‘Am lua-o de la capăt. Dacă suntem toți cinci, putem oricând să o luăm de la capăt. Viața e ca bătăile inimii, când sus, când jos. Nu e o linie dreaptă. Și e atât de bine că e așa.’
‘Vom ști să fim fericiți când vom fi mari?’
‘Depinde doar de voi. De ce va însemna pentru voi fericirea. Pentru mine fericirea este să vă privesc pe voi, să vă țin în brațe, să vă iubesc pe toți, să fiu iubită de tatăl vostru, să mă uit în oglindă și să îmi zâmbesc. Asta e toată fericirea mea.’
‘Asa sper să fiu și eu mama. Ca tine’, mi-a spus Maria.
Alexandru s-a culcat gânditor. Sigur va avea multe alte întrebări pentru mine când se va dumiri de discuția noastră. La el lucrurile se așează și după le vorbește.
Nu e prima discuție cu ei despre fericire, nici despre viață, nici despre boli sau bătrânețe. Sigur vom mai avea multe altele. Dar sper să rămână cu ce este mai important: fericirea sunt ei, stă cuibărită în inima lor și este suficient să își zâmbească într-o oglindă.
Viața asta este atât de frumoasă, cu toate lucrurile grele cu care vine, că prea putini realizează cum să fie fericiți și în cea mai neagră situație. Dar mereu la final, este luminița de speranță că totul va fi bine și fix așa cum trebuie. Doar ochii noștri nu le ‘văd’.
Unde este fericirea voastră?
Ați căutat-o?
Ati găsit-o?
Cum le povestiți copiilor de ea?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
