Toata copilaria mea am vazut-o doar de cateva ori pe bunica materna. Nu am cunoscut-o foarte bine si nu am avut o relatie apropiata cu ea. Locuia in Maramures si din cauza distantei ne vizita rar si nici noi nu mergeam des la ea.
Era o fire rece si singurele amintiri pe care le am cu ea era ca facea niste prajituri cu crema de nuca dementiale. Nu imo aduc aminte sa o fi vazut zambind si nu imi aduc aminte nici sa imi fi spus vreodata vreo poveste.
In schimb bunica paterna era vesela mereu, imi spunea o mie de povesti si adoram sa stau la ea.
Tata mereu avea ceva de spus despre soacra-sa si chiar daca nu era bunica mea preferata, ma durea. (De mama nu mai zic).
Acum nu le mai am pe nici una, dar mi-am promis ca atunci cand soacrele vor fi in viata noastra, de nici o parte nu se vor spune lucruri negative, mai ales de fata cu copiii.
Imi doresc enorm ca Maria, Alexandru si Achim sa aiba o relatie cu bunicii de ambele parti, pentru ca sunt experiente si atasamente din care vor invata.
Soacra mea este o femeie tanara, frumoasa, cocheta care inca lucreaza, astfel ca timpul ii este limitat. Nu suntem cele mai bune prietene (dar nici nu spun ca nu exista aceasta posibilitate). Ne respectam reciproc si desi poate ar fi vrut sa isi dea cu parerea in diferite situatii, o apreciez ca mi-a respectat deciziile. (Am avut o singura cearta in 6 ani).
Vine rar la noi, desi mi-as dori sa o faca mai des, macar pentru nepoti.
Tatal lui locuieste in afara tarii de mai bine de 15 ani (este divortat de mama lui) si este recasatorit, avand inca un baiat cu a doua sotie. L-am vazut de 3 ori pana acum si singurul meu regret este ca nu cred ca copiii vor apuca sa il cunoasca. Eu nu mi-am cunoscut bunicul matern (murise inainte sa ma nasc) si am acest gust amar.
Relatiile dintre bunici si nepoti se construiesc prin prezenta. Dar cu forta nu se poate.
Soacra imi e soacra si nu mama. Dar este si va ramane mereu mama sotului meu si bunica copiilor, motiv suficient cat sa mi-o doresc in viata noastra cat mai des.
Nu trebuie sa ma indrageasca, e suficient sa isi iubeasca nepotii si sa fie prezenta in viata lor.
E minunat cand citesc depre soacre care sunt ca mame (si mama mea a avut o astfel de soacra) dar nu se intampla mereu asa.
Ce observ in multe cazuri este ca soacra si nora sunt la intrecere. Nu am inteles de ce.
Fiecare isi are locul ei clar si ar trebui sa existe macar o relatie de respect de dragul celor dragi.
Ce vreau sa va spun este sa faceti ce tine de voi pentru ca nu e nevoie sa va fie mama, e suficient ca e bunica pentru copiii vostri si mama pentru sot.
Cum va e relatia cu soacra?
Multa grija si iubire!
