Când postezi o poză public, te aștepți la tot felul de păreri. Unele mai bune, altele așa cum a avut fiecare să ofere. Am un gust amar însă la fiecare mesaj jignitor primit de la mame. Nu bărbați, nu femei, ci mame. Scriu de aproape 6 ani despre cum să ne educăm copiii cu iubire și blândețe, dar este imposibil să o facem dacă noi nu simțim asta și mai ales dacă noi nu oferim.
Observ că unele mamele încă cred cu tărie că ‘femeia trebuie să dispară dintr-o mamă’, căci odată devenită mamă, musai să ne tragem fusta până la pământ, să purtăm pantofi de bărbați și nu să ieșim fără soți în lume.
Nu susțin indecența, nici când eram tânără nu am fost genul, dar să ne ascundem și să ne punem sacul în cap, mi se pare o absurditate. Sunt femeie înainte de a fi mamă și mi-am dorit să nu uit asta doar pentru că am dat naștere la trei pui minunați.
Mama mea a fost și este o femeie frumoasă foc. O țin minte și acum cât se aranja singură, cum își făcea părul, cu câtă eleganță își purta taioarele cu fustă până la genunchi și își dădea cu ruj. Doamne, cât o mai admiram.
De câte ori mă îmbrac pentru o ieșire mai specială, deși de multe ori sunt prea obosita sau fără chef, îmi iau timp și pentru mine. Pentru că mă respect. Pentru că mă iubesc. Pentru că îmi place să mă admir în oglindă.
Plus că ador privirile soțului când ies cu el, dar și comentariile Mariei care este foarte atentă la detalii și mereu observă când port o rochie nouă. De vineri am rămas singură cu copiii acasă, deoarece soțul a fost plecat tot wkendul cu serviciul.
Aveam multe lucruri pe listă de făcut și un botez la care să mergem sâmbătă seară. M-am organizat cum am putut mai bine și am reușit dimineață să tund iarba din curte, în timp ce am pus o ciorbă la fiert și am băgat la spălat. Ba am avut și copilul vecinilor în vizită, așa că la prânz am avut 4 pui la masă.
Dar, după ce l-am băgat pe Achim la somnul de prânz, noroc de vecina bună, ca i-a luat ea pe cei mari la ea pentru două ore, am fugit să îmi fac duș, să îmi spăl părul și să mi-l usuc, să mă machiez și să pregătesc hainele pentru copii.
La 4 și ceva le-am dat de mâncare din ciorbita copiilor și am mâncat și eu cu ei, pentru că din experiență, la botez nu vreau să alerg după ei să mănânce și sigur la orice botez este o masă plină cu prăjituri la intrare. Și eu am plecat mâncată pentru că fiind singură cu ei, aveam de alergat nu de mâncat (deși am reușit și acolo să gust din bunătăți).
Fix când să plecăm însă a început ploaia. Ei, eu eram deja în rochie și cu pantofi înalți și nu am mai avut nici un chef să stau să mă schimb, așa că, așa am ieșit pe ușă. Botezul a fost în aer liber, dar nu mi-a fost nici măcar răcoare, până la ora de plecare, pentru că… m-am întreținut în alergat cei 3 mușchetari.
Da, nu e ușor, să vrei să fii și frumoasă, să alergi și după pui, dar nici imposibil. Nu sunt nici prima mămică, nici ultima și nici nu încerc să fiu vreun exemplu pentru cineva. Așa mi-am trăit viața înainte să fiu blogger, noroc că am poze să arăt, iar faptul că scriu public NU m-a schimbat să fiu altfel decât am fost mereu.
Ce pune fiecare pe el când iese din casă, ar trebui să fie fix problema lui. Așa cum merg la școală dimineață să o duc pe Maria în pantofi sport și pantaloni lejeri, fără pic de machiaj, așa port tocuri pe ploaie și cu 3 copii de mână.
Nu mă face nici specială, nici de pus la zid. Mă face Eu. Mulțumesc pentru mesajele frumoase primite ieri. Mulțumesc și pentru cele în care ați simțit nevoia să aruncați cu pietre.
🌺🌷🌺Sunteți femei! Sunteți frumoase! Mama este un rol din sutele pe care le avem. Femei vă nașteți. Nu uitați să fiți una. Sigur că frumusețea stă în ochii privitorului, dar cei mai importanți ochi sunt ai voștri!
Tu cum te privești?
Viața e o bucurie!
Ana Maria