Și bloggerul are supărări.
Și bloggerul greșește.
Și bloggerul are zile proaste.
Și bloggerul se îmbolnăvește.
Și bloggerul țipă. Ups.
Și bloggerul vrea liniște.
Și bloggerul divorțează.
Și bloggerul iubește.
Și bloggerul suferă.
Și bloggerul plânge.
Și bloggerul are greutăți.
Și bloggerul tot om este.
Spun asta pentru cei care pun undeva pe un piedestal un om care dintr-un motiv sau altul a ales să își facă viața publică. Indiferent că se numește blogger, blogger sau persoană publică.
Zilele astea am fost certata. Ba că dau prea mult din casă, ba că dau prea puțin. Pe Instagram am fost cel puțin pusă la zid pentru că mi-am permis să lipsesc cât am fost în spital cu Maria. ‘ca puteam arată realitatea și de acolo chiar dacă nu eram aranjată’.
‘Aranjată’ orice ar fi însemnat asta eram, că nu am stat în haine rupte. Dar zilele din spital au fost pentru mine și Maria și am dat cât am putut din viața noastră.
Sigur că nu sunt la fel de prezentă pentru că acum sunt foarte concentrată pe ea, Maria mea.
Deși am ajuns acasă, neavând un diagnostic și totuși o problemă care persistă, nu dansez de fericire.
Nu am avut zile ușoare deloc și o păzesc pe Maria ca pe un ou.
Mâine frații ei merg la grădiniță, ea însă va merge iar la recoltare de sânge și alte analize.
Dați-mi timp să fim bine și sigur și postările mele vor fi mai vesele. Acum, pot atât.
Și eu sunt tot OM.
Viața e o bucurie!
Ana Maria
